Concluzii la “De ce ne aniversam ziua de nastere?”

In primul rind, multumesc celor care au citit si au dat un feedback rapid. Sper sa nu fie doar curiozitatea lucrului nou ( ia sa vedem un ”new kid in town”, care mai e si chinuit de intrebari). Cu ajutorul comentariilor primite, pot sintetiza si enumera motivele principale pentru care ne aniversam ziua de nastere.

1. Cerinta sociala – fie satisfacuta din initiativa proprie, fie facilitata sau “impusa” de altii (corect sugerata intr-un comentariu). Este adevarat ca, de foarte multe ori, doar raspundem cerintelor celor din jur, fara sa ne impotrivim, deoarece stim ca intentia lor este buna (excludem obiectia ca “iadul este presarat cu intentii bune”). Un alt comentariu a sugerat obisnuita oamenilor de a marca sau celebra marile evenimente repetitive anual (Paste, Craciun, Revelion), deci aniversarea zilei de nastere ar fi o instantiere a acestui tipar cultural sau mecanism social, un semnal catre societate ca inca existam (pentru inginerii IT, un fel de mesaj “keep alive”).

2. Cerinta de auto-actualizare –  fie aplicata pozitiv/optimist (ne bucuram ca traim), fie aplicata negativ/pesimist (ne intristam ca nu traim cum ne-am dorit si lumea nu asculta de noi, e rea). Un comentariu, frumos presarat cu versuri, sublinieaza bucuria vietii traite, ce sugereaza un “carpe diem” perpetuu.  In contrapartida, a fost si un comentariu pesimist, influentat de marea literatura rusa, care releva regretele pe care le acumulam pe parcursul vietii, dar pe care trebuie – cred eu - doar sa le analizam si apoi sa le punem la ”sand box”. Un alt comentariu interesant sugereaza o comuniune (ca stare de rezonanta) cu natura, exact in ziua nasterii, ce ne bucura si ne da energie sa continuam aventura vietii, bazindu-ne chiar pe stabilitatea naturii.

3. Cerinta de afirmare sociala – vrem sa impunem societatii personalitatea noastra. S-a sugerat intr-un comentariu egocentrismul, ca fiind o caracteristica negativa generalizata la oameni. In opinia mea, raportul egoism / altruism la oamenii este foarte variabil, dar ambele contribuie la personalitatea noastra. Luind in calcul doar extremele (ticalosii, ca egoisti 100%, si sfintii, ca altruisti 100%), riscam sa excludem o normalitate majoritara (aici e doar o presupunere optimista, deoarece nu cred ca s-a facut vreo statistica in acest sens).

La final, si o gluma: am descoperit o mare utilitate a blogului, aceea ca afli lucruri interesante din comentariile primite. O persoana (importanta, nu spui cine :-) , sub o identitate subtilizata de la altcineva, in lipsa mea si sub influenta literaturii ruse, plaseaza un comentariu, sugerind c-ar vrea sa-nceapa o viata noua, si nu oriunde, ci la Paris !!  E drept ca n-a dat detalii (acela minor, daca sunt sau nu inclus in acest plan major), dar oricum a fost surprinzator, tinind cont ca vorbim pe skipe in fiecare zi. Iata inca un motiv – cel putin pentru barbatii plecati de acasa cu treaba – sa aiba un blog, de unde sa afle noutati …. de acasa ! :-))